Dan$€z p€ntru tin€

Am cateva motive pentru care nu imi place emisiunea asta. Si din aceeasi categorie face parte si teledonul organizat de Antena 1 sambata seara, la care ma uitam fractionat in asteptarea meciului de box dintre Doroftei si Mircea Badea (care, intre noi fie vorba, a fost o mare mascarada).

Daca ma gandesc mai bine, nu cred ca am mai multe motive, ci unul singur, dar destul de complex, zic eu. Ipotetic, aceste emisiuni au rolul de a ajuta niste oameni (de obicei copii, ca sa fie mai induiosatoare povestea) care au nevoie de tratamente extrem de scumpe sau diferite alte ingrijiri. Practic, sunt doar o metoda prin care televiziunile se imbogatesc.

De ce? (e posibil sa ma insel in cele ce urmeaza, pentru ca nu stiu asta cu certitudine, dar sunt convins ca am dreptate)
Pentru ca nu televiziunile dau bani pentru copiii respectivi, ci oamenii simpli, care isi incarca factura telefonica pentru a-i ajuta pe copii. Nici macar companiile care fac donatii nu fac mare lucru, pentru ca sumele pe care le platesc sunt infime cu ce dau ei pentru reclamele care dureaza 30 de secunde. Au astfel parte de reclama gratuita in timpul emisiunii, deci beneficiile pentru companiile respective sunt mult mai mari decat sumele donate. Ca sa fac o comparatie, BP (British Petroleum) are un profit de 6.000$ pe secunda. Nu iau aceasta companie ca exemplu, ca nu e prezenta in Romania. Dar ma gandesc ca, de exemplu Carrefour, are si ea un profit de, sa zicem, 100$ pe secunda (sigur au mai mult, dar zicem doar atat). Si Carrefour a facut o donatie de 1.500€. Ei banii aia ii castiga cam in 20 de secunde!!

Fac o paranteza si precizez ca ii apreciez extrem de mult pe cei care fac donatii (oricat de mici) si isi pastreaza anonimatul. Un exemplu concludent a fost sambata seara, cand o doamna generoasa a donat 20.000$. In your face, Carrefour!!!

Trecand peste acest aspect, cel mai mult ma deranjeaza ca televiziunile profita de nenorocirile bietilor oameni pentru a se imbogati. Ele iau bani din reclame (o gramada de reclame, pentru ca toata lumea – in afara de mine, desigur – se uita la “Dansez pentru tine”) si nu dau nimic mai departe, deci actioneaza ca simpli intermediari, luand tot profitul.

M-am referit pana acum in special la emisiunea de pe Pro TV, dar vreau sa fac cateva precizari si in legatura cu teledonul de pe Antena 1. Ca si in cazul televiziunii rivale, comentatorii prezentau cazurile cu o voce grava, afectata, de iti dadeau lacrimile (nu si mie, care sunt un nenorocit fara inima, cum ar spune unii). Si mai avea si staff-ul Antenei un cantec de-ala tamp, gen: “hai sa ne dam mainile sa strangem floricele sa le vindem in piata si sa salvam lumea”, in care, desigur, era inclus si sloganul postului. Din nou, reclama pe fata si, de data asta si putina campanie electorala, pentru ca la un moment dat, primarul “Care este” a donat si el 10.000$ pentru un caz si a promis ca, impresionat fiind, va mai dona inca 10.000$ a doua zi. Hmmm…mai stiti melodia aia care zicea “aici sunt banii dumneavoastra”?

Cand in sfarsit a sosit si clipa marelui meci, am fost crunt dezamagit. Nu ma asteptam sa curga sange si sa se bata aia doi ca Morosanu cu Kemayo (ce bataie a luat moldoveanul, in 35 de secunde a fost K.O. bietul de el), dar si eu cu sora-mea, in zilele noastre bune, faceam mai mult spectacol decat Badea cu Doroftei. Mosu’ a luat meciul mai mult in gluma si dadea in Badea la misto iar cel din urma doar tinea pumnii lipiti de corp, de parca ii era frica sa se prefaca si el ca da.

Si ca sa nu fiu acuzat ca sunt un nenorocit nemilos, desi probabil e cam tarziu acum, trebuie sa recunosc ca exista totusi un lucru bun la acest gen de emisiuni: oamenii aia primesc pana la urma o mana de ajutor, chiar daca, in opinia mea, trec printr-o bataie de joc din partea televiziunilor. Cred ca e un pret care trebuie platit.

A naibii viata!!

Episodul 5 – Nume. Studiu de caz: al meu

Aveam in minte altceva pentru azi, da’ am zis ca daca tot e Pastele, sa fiu mai bun, sa nu ma iau chiar si azi de politicieni sau sa critic in general. Tineti voi minte ca trebuie sa scriu despre “Dansez pentru tine” si despre expresiile politicienilor. Detalii mai multe nu dau, ca poate imi ghiciti intentiile (nu ca ar fi greu de banuit). Azi in schimb o sa fac misto de mine putin. Mai precis de numele meu.

Nu stiu ce au avut parintii cu mine de mi-au pus numele asta, dar mie personal nu imi place deloc. Oi fi eu subiectiv, dar imi suna a nume de pampalau. Si nici nu au existat mari personalitati cu numele asta. Si nu prea e evocat nici in cantece sau opere literare.

Il stim cu totii pe Radu, ca doar canta ma-sa de zor, pe Ionel la fel, ca toate fetele vorbesc de el. Stefan, Vlad, Mihai si chiar si Bogdan au fost, la un moment sau altul, domnitori. Chiar si Andrei e un nume ok, e neutru si a fost sfantul care a adus crestinismul pe planuri mioritice. Am uitat de Mircea, care poate fi inclus atat la categoria domnitori, cat si scriitori (Eliade, Cartarescu).

Si nu am nici onomastica. George are onomastica, Andrei are, de Ion nu mai zic (nu ca mi-ar fi placut sa ma cheme asa, e cam comun, dar Ionut nu suna chiar rau), pana si Ilie are. Numai eu nu. Daca ma chema Sorin (asta e unul din numele care nu indeplineste nici eul conditiile pe care le-am enumerat eu mai sus) era ok, numele asta imi place. Dar soarta a conspirat impotriva mea.

Inainte sa dezvalui misterul, precizez ca dintre numele care mi-ar fi placut la fel de…putin, se numara Paul, Emanuel, Costel, Romica, Nicolae si alte cateva. Asa ca fara sa va mai tin in suspans, ma cheama…mama, vin imediat!!

P.s. Emil is the name.

Ce vremuri, monşer!

Am fost miercuri la o expozitie intitulata “Oraşele României. Sfârşitul secolului XIX – începutul secolului XX“, gazduita de Muzeul National de Istorie. Si pe langa faptul ca eu sunt mult mai atras de Bucurestiul vechi in special si de orasele vechi in general, ma fascineaza si obiceiurile si viata oamenilor care au trait in acele vremuri.

Expozitia merita din plin vizitata, chiar daca e destul de sumara. O tablita mi-a atras atentia si am reusit sa ii fac o poza, chiar daca nu aveam voie (nu o folosesc in scop comercial, ci doar sa imi sustin un punct de vedere). Am un instinct puternic de a-i pocni pe babuinii care scuipa la metrou sau oriunde in locurile publice.

Nu stiu de ce nu mai exista si astazi asemenea tablite, dar ar trebui montate din nou, poate se mai simte lumea. La fel, poate ar trebui facute placute si cu “Nu aruncati mizeriile pe jos, gunoaielor”. Caci nu putini sunt cei carora le e lene sa tina pungile sau deseurile in mana pana la cel mai apropiat cos de gunoi si prefera sa le arunce pe unde nimeresc.

Nu vreau sa deviez mai mult de la subiect, ca poate nici atunci nu era toata lumea civilizata, dar parca Bucurestiul vechi (si in general orasele vechi) are (au) un farmec aparte. Nu-i asa?

Eu, cel care ma autodenunt!

Nu stiu daca se pot face arestari in baza legala pentru asa ceva, dar macar poti sa bagi frica in respectivii putin, nu? Daca exista asupra unui om suspiciunea ca ar fi savarsit o ilegalitate si respectivul se lauda ca a dat spaga sau a furat, de ce nu se iau masuri? Oricat de stupid pare ca cineva care incalca legea sa se laude cu asa ceva la televizor, am intalnit doua exemple concrete, prezentate la stiri la Pro TV.

Primul caz s-a intamplat mai demult, dar m-am gandit ca e ceva izolat datorita personajului implicat. Se prezenta (si aici imi vine sa vars numai cand ma gandesc) o mare adunare tiganeasca unde se sarbatorea nu stiu ce. Si pe langa zecile de masini de lux si kilele de aur, apare si-un “jmecher” cu ochelari de soare tip libelula care se lauda ca sparsese nu stiu cate magazine in Italia si avea bani si ce tare era el in Romania. Cunoscand cat de cat mentalitatea tiganilor, care se lauda cat de des pot ca ei sunt cei mai tari (in orice manea se sustine asta), nu m-ar mira ca respectivul sa nu fi furat chiar atat de mult din Italia, dar e clar ca nici usa de biserica nu era. In orice caz, ce nu inteleg eu (care intre noi fie vorba, cand eram mic vroiam sa ma fac politist, sa impusc toti tiganii!), de ce nu se sesizeaza politia sa il aresteze pe nenorocit? Chit ca nu a facut tot ce zicea el, s-a autodenuntat!! Asa vad eu lucrurile, chiar daca poate pare un abuz. Pentru ca tiganii sunt imuni la civilizatie, deci trebuie aplicate metode specifice.

Al doilea caz s-a intamplat aseara, cand un mare “propretar”, al carui nume de familie era foarte potrivit cu vreo schita de-a maestrului Caragiale (Nanau il chema pe individ), anchetat pentru ca nu avea autorizatie de constructie, se lauda ca el a dat 65.000 € spaga ca sa ii fie aprobate niste acte. “Stai fratioare”, cum ar fi spus Moromete, “de ce sa fugiti de acasa? Incet nu puteti sa mergeti?”, sau, in acest caz, cum ar fi trebuit sa spuna politia:”De ce sa il mai anchetam pe asta, cand omul s-a autodenuntat?”. Pentru ca stiu sigur ca darea de mita e infractiune, cum e si luarea ei. Si atunci Nanau al nostru, care a dat spaga o suma imensa, dar pe care nu dai doi lei vechi daca il vezi, in cel mai pur spirit romanesc (“sa moara si capra vecinului”), a inceput sa arate spre vila vecinului si sa spuna ca nici ala nu are aprobare si ala nu a luat amenda, da’ el, care a dat spaga si s-a chinuit, ia amenda. Vai, vai, unde a ajuns justitia romana?

Lasand deoparte orice ironie, rad amar si chiar ma intreb unde am ajus? Sau mai degraba cat de jos putem ajunge? Se poate oare mai rau de atat? Cunoscand Romania, mi-e teama sa aflu raspunsul…

La repezeala – “Am venit si v-am pus-o!!!”

Cam ce poti spune cand vezi o asemenea reclama? Caci aceasta sintaxa nu este altceva decat sloganul unei mici firme de trasport si montat usi. Inca o data se dovedeste ca ingeniozitatea romanului depaseste orice limita.

Acum ce succes o avea firma, nu stiu, dar macar la capitolul marketing sta bine. Daca mai multe firme ar aplica strategia asta a lor, cred ca am auzi tot felul de reclame “interesante”. Magazinele Fornetti ar folosi sloganul: “Ia-ma, sunt fierbinte!”, McDonald’s ar trebui cu siguranta sa foloseasca ceva de genul:”La mac la Unirea!”, iar Durex ar trebui sa se gandeasca serios la “Bagati-vi-o in noi!”. Poate si companiile de asigurari ar trebui sa se gandeasca la ceva de genul: “Speri mata, dar speri degeaba!”. Am auzit ca in Ungaria cineva a creat o marca de detergent denumita “Detergent obisnuit”, asa ca toti ceilalti producatori ii faceau reclama gratis cand isi comparau produsele cu detergentul obisnuit.

Daca mai aveti idei traznite de marketing, sunt tare curios sa le aud.