Din seria “trebuia sa mi se intample si mie odata”, azi am avut un mini-accident cu bicicleta! Ca vorba aia, si cine e cuminte isi mai da cate-un sut in fund, da’ eu? Pentru mai multa acuratete a detaliilor, am si desenat, cum faci si la politie dupa accident.
Tot e marti 13 si, desi nu cred in ghinioane care vin regulat (fiindca in general ghinioanele sunt niste neregulate!!), ceasul de dimineata mi-a sunat. Ma intorceam de la facultate, dinspre Bastiliei si am iesit in rond la Romana, mergand spre Dacia. Cand mi-a iesit in fata un nene cu un Renault Kangoo sau ceva de genul asta, o minidubita de-aia. Omul pleca de pe loc si s-a uitat in stanga lui, nu s-a mai uitat si in dreapta, de unde veneam “si anume” eu. Acuma ca sa fiu sincer, eu cam eram pe contrasens, deci imi asumam un risc. Vina pentru accident apartine totusi soferului, care nu s-a asigurat cand a plecat de pe loc.
Mi-a taiat calea, eu i-am sters frumos tot lateralul, ca aveam ceva viteza si frane ba! Tin minte ca am vazut o tanti care incerca disperata sa traga usa glisanta in timp ce eu ma indreptam spre ea 
. A reusit, ca altfel in loc sa ii sterg lu’ ala lateralul, ma pomeneam cu totul in masina. Urmarile accidentului: m-am julit putin la deget, da’ am reusit sa ii trag o mare zgarietura pe portiera si sa ii rabatez oglinda. Totul e bine cand se termina cu bine!
Concluzii:
1. Mosulica ala era prea speriat probabil de ce facuse, ca nu s-a oprit macar sa ma injure, desi era, intr-o oarecare masura si vina mea.
2. Eu ar trebui (aici vorbim ipotetic) sa fiu mai atent si sa invat ceva din aceasta intamplare.
3. Note to self: repara in plm franele alea odata, ca nu mai tin deloc!
4. Astept cu nerabdare cele 2 ceasuri rele ramase!
