To be or not to be…emo

Curentul, religia, trendul, cultul, moda (ziceti-i cum vreti) emo a atins o asemenea amplitudine, ca mai nou toata lumea vorbeste despre asta. Blogurile sunt pline de articole care mai de care ma variate (si-am zis sa fiu si eu in pas cu lumea), ziarele la fel, mai auzi despre emo-isti si la stiri. Ba chiar si cocalarii care dau mass-uri agramate pe mess iau atitudine. Mesajul urmator l-a primit sora-mea, iar eu l-am copiat fara stirea ei si il prezint in varianta bruta, needitata:

“Mesaj ANTI-EMO ! mesaj pentru toti care se cred sau sunt emo:ma pish pe curentu vostru si pe mentalitatea voastra de rahat…o fetita de 12 ani s-a sinucis din cauza voastra si acum cateva luni inca o fata de 14 ani a murit pentru ca sunteti prea handicapati ca sa ganditi normal si ii corupeti si pe altii…treziti-va fratilor la realitate si invatati sa treceti peste probleme k asta e tot sensul vietii:sa inveti din greseli si invatati-va copii sa nu gandeasca la fel si sa nu treaca prin chestii dastea si sa-si distruga viatza la o varsta asa frageda…da mai departe”

Eu sa fiu in locul respectivului, nu m-as “pisha” pe curent, nu de alta, da’ lichid+curent=kaput. Si mai face asta si pe mentalitatea de rahat. Sa nu te stropesti, pustiule, ca te faci de caca-o.
Acum ca s-a sinucis o fata de 12 ani, nasol, ce sa zic? Ca era emo sau nu, conteaza mai putin pentru mine. Tin minte ca auzeam la faimoasele stiri de la ora 5 de un pusti de 13 ani din comuna Fa-i-cu-mana, din judetul Facaletul, vorba poeziei, ca s-a spanzurat in grajd si a lasat un bilet in care scria ca a facut asta pentru ca era curios sa afle cum e sa mori. Deci dereglati exista pe toate drumurile, trebuie doar sa stii unde sa cauti.

A nu se intelege ca eu le iau apararea emo-istilor. Am o atitudine miserupista la adresa lor. Daca si-ar taia toti venele mi-ar fi la fel de indiferent cum ar fi daca si-ar schimba frezele. Eu ma refer aici la emo aia pe bune, nu la putuloii fara puf stim noi unde care isi fac freze cu placa si se autointituleaza emo. Daca esti suficient de matur sa adopti o atitudine (fie ea emo, punk, rock sau oricare alta care presupune un dram de cultura – am exclus din start manelele), atunci stii singur ca nu sinuciderea e solutia.

Inainte sa apara curentul asta, imi puneam ipotetic problema: daca as avea de ales, cum as vrea sa fie copilul meu – manelist sau rocker (da’ rocker de-ala inrait, care mai risca cate-un drog, nu astia calmi, care se multumesc doar la a asculta muzica). Acum trebuie sa imi pun problema si din perspectiva emo. Si clasamentul ar fi cam asa:
Locul III – manelist. Nu l-as suporta, l-as da afara din casa in curu’ gol dezbracat si nu l-as primi decat cand as fi sigur ca a scapat de infectie.
Locul II – emo. Nu mi-ar placea sa stau cu gandul ca poate il vad cu venele taiate la televizor si in plus ar trebui sa imi cumpar si aparate de ras electrice, sa nu il am pe constiinta. Plus ca daca i-as arde cate-o palma din cand in cand, si-ar vedea viata distrusa si ar intra in starile alea morbide ale lor.
Locul I – rocker. Sau heavy-metalist, cum mi-au zis unii ca se numesc. Nu prea sunt la curent cu denumirile, asa ca sper sa nu gresesc. Riscurile sunt mai mult legate de droguri, da’ alea sunt mult mai mici si oricum pot fi combatute. Plus ca rockerii mai au si cultura (nu toti, da’ oricum mai mult decat emo-istii si manelistii la un loc – manelistii luati cu pondere dubla).

Asa ca, emo draga, sa nu va sinucideti pe capete fiindca va critica lumea, voi fiti tari, poate va mai bat o data punkerii (vezi Germania parca). Nu stiu nici sloganuri, nici simboluri emo, ca as fi bagat unul la final, de incurajare, asa ca va salut cu deosebit respect (pe cei care nu sunt emo ).