Capitalismul si cersetorii

Ehei, cersetorii sunt unii din cei mai priceputi afaceristi. Dincolo de imaginea de amarati pe care vor ei sa o lase, au in spate retele organizate, sunt grupati pe intersectii si toti banii sunt directionati catre cine (NU) trebuie. Si cum suma pe care o aduna zilnic depinde in mare masura de numarul de oameni care induiosati, cersetorii vor cauta in mod evident locurile cele mai aglomerate.

Asa se face ca, plimbandu-ma prin Costinesti in cautare de mancare (hot-dog, porumb si alte chestii de gen), vad un cersetor cu mustata si vioara, o fata cunoscuta. Trec mai departe, fiindca nu am obiceiul sa dau bani cersetorilor. Nu pentru ca as fi un mare avar (ca sunt si asa uneori), ci pentru ca stiu ca banii urmeaza sa ajunga la niste tigani bortosi care isi cumpara Mertane si Be-emve-uri. Si totusi, il stiu pe violonistul nostru: e mosneagul care sta la Unirea si canta “Mandra floare trandafir” si inca vreo 2 melodii, ca doar atat stie. Ma intorc si intru in vorba cu el:

“- Auzi bre, matale nu canti in Bucuresti, la metrou la Unirea?

- Ba da, si acolo!

- Si ai venit la mare, sa te bronzezi acum?

- Eh, pai lumea e in concediu, nu prea mai sunt multi in Bucuresti! zice el, frecandu-si sugestiv degetele

- Ia un leu si ne vedem la toamna!” se incheie conversatia, in timp ce mosneagul da cu vioara mai departe.

Concluzia: cersetorii nu sunt chiar asa saraci cum vor sa para. Daca nu ar trebui sa dea banii mai departe (si cred ca sunt si cersetori independenti), ar castiga mai mult decat unii oameni care muncesc pentru banii lor.